joi, 26 august 2010

Desertaciune


Totul se-neaca, in eterna nepasare
Sufletul se zbate, se zbate si moare
Oamenii plang, regreta si uita
Si timpul se scurge peste o lume muta.

Prindem iluzii, iluzii nesfarsite
Credem minciuni, negam cuvinte
Traim ca sa distrugem, sa omoram
Ne pierdem existenta, ne coboram.

Scopul se pierde, se-afunda in uitare
Nimic nu e simplu, dar totul doare
Vrem putere, dar pierim in zadarnicie
Tindem spre etern, spre vesnicie.

Geniile tac, se sting si mor
Oamenii se-avanta, intr-un gand trecator
Aspira spre faima, vor lumini si avere
Nu vad limpede ca totul piere.

Mintim realitatea, descoperim taine,
Stergem trecutul, ignoram spaime
Traim murdar, fara pasare
Asteptand ceva care sa ne-aduca in uitare.

Respiram, vorbim, dar fara rost
Nu lasam nimic, nimic cu folos
Ratacim mereu pe-acelasi drum,
Vietuim vesnic in acelasi fum.

Zburam spre inalt, dorim fericire
Nu realizam ca n-avem nicio stralucire.
Ducem doruri frante si desarte
Ne risipim intr-o amara singuratate.

Imploram, cerem si rugam iertare
Dar Dumnezeu plange, il doare prea tare
Apoi uitam, trecem si visam
Inghetam in nimic, pierdem tot si clacam.

Timpul nu asteapta, nu vrea sa ne-asculte
Ne agatam de cuvinte suspendate, tacute
Gandim rece si nepasator
In timp ce raul e tot mai infloritor.

Murim, murim toti de-a randul
Nu credem, nu strigam nici cu gandul
Plangem pentru o vreme, dar nu vedem sensul
Din nou murim, suferim si nu stim rostul.

Nu schimbam nimic, lasam totul sa treaca
Poate intr-o zi, o sa se intoarca,
Nu pretuim viata, valorile le calcam
Ne certam necontenit, nu mai speram.

Prafyl se depune, peste tot ce-am avut
Nisipul se scurge, nu spunem un cuvant
Pentru ca stim, ca oricat am vrea
Nimic si nimeni nu ne poate ajuta.




9 comentarii:

  1. Ce frumos...
    Totusi, pacat ca e adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar, poezia este inspirata din realitate. Multumesc pt parere:*:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt de acord cu tine! Ma bucura faptul ca sunt oameni care si-au deschis ochii, observa toata rautatea din jur si striga "Ajutor!" insa putini vor fi cei care isi vor da seama ca ceva e intradevar in neregula. Stii cum suntem? Exact ca niste roboti.. sau poate mai rau desi nu vrem sa credem asta. Ne scufundam incet incet in negru. Noi nu suntem liberi! Suntem mintiti! Suntem sclavi! Si ceea ce-i mai rau e faptul ca nimic nu se va schimba :|
    P.S.: Imi place enorm cum scrii :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc foarte mult pt comentariu:):X:X Ma bucura faptul ca iti place cum scriu si apreciez ca ti-ai lasat parerea. Este adevarat, imi dau seama cum sta treaba in lumea asta, cred ca nu sunt singura, dar sunt printre putini. Interesanta asemanarea cu robotii. Nici eu nu cred ca ceva se va putea schimba, dar atata timp cat continuam sa strigam "Ajutor!" , poate va fi cineva care totusi, va veni sa ne ajute.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Scrii superb! Si totusi, pacat ca e adevarat :( Poate treci si pe la mine si-mi spui parerea ta despre ceea ce scriu :* >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc foarte mult pt aprecieri. De asemenea, pt premiu. Il voi publica peste ceva timp, cand imi gasesc timp. Desigur ca voi trece si pe la tine pe la blog.:):X:X

    RăspundețiȘtergere
  7. Cate perfecta dreptate ai:)!
    Mam regasit in unele cuvnte
    Candim la fel;))
    Nice work>:D<!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc pt aprecieri.:X:X:) Ma bucur ca si tu gandesti asa. Este pur si simplu situatia in care ne-am aflat, ne aflam si ne vom afla mult de acum incolo daca nu vom face ceva.

    RăspundețiȘtergere