marți, 3 august 2010

Ganduri sucite si intortocheate


Ma sufoc. La propriu. E atat de cald...Inabusitor. Nu pot respira toata sufocarea asta.Dar, ma descurc. Sper. Inca sper.
Recitesc cele doua randuri scrise pana acum. Din nou. Si din nou.
In ultima saptamana, am vazut atat de multa absurditate si patecism si ridiculozitate si prostie si toate alea, incat mi s-a acrit. Nu de alta, dar nu inteleg cum traiesc toti oamenii in asta. O fi vreo forta ciudata si extraterestra care le intuneca mintile si ii fac sa se comporte de-a dreptul prosteste. Tot ce e posibil. Oricum, nu cred ca voi gasi vreodata raspunsul la infinitele mele intrebari despre viata. Si despre oameni. Oameni ridicoli si cretini. Exact. Nu merita.
Mie dor de ploaie. De picurii mari si reci care se loveau zgomotos de fereastra translucida, de racoarea aerului usor de respirat, de senzatia apei udandu-ti parul desprins, de norii fumurii, de perdeaua de ploaie ce cuprindea intreg orizontul...de tot. Nu as fi spus asta nici in ruptul capului acum o luna, dar timpurile se schimba...Si vremea. Vremea e mult prea schimbatoare incat niciodata nu pot tine pasul cu ea. Ma lasa in urma. Daca ar fi sa imi schimb dispozitiile dupa vreme, as esua lamentabil. Nu sunt chiar atat de statornica, dar totusi. Am nevoie de un motiv pentru toate. Toate. Chiar daca acel motiv este unul de-a dreptul egoist si ilogic.
Dupa 3 zile, cand mi-am trecut degetele fine peste claviatura pianului, s-a simtit ca o adevarata binecuvantare. Studiind zilnic, nici nu imi dadeam seama cat de disperata si de dependenta eram de el. Pana acum. Din nou acea forta extraterestra care face lucrurile prea complexe. Dar de data asta nu ma deranjeaza. E mult prea confortabil.
Am crezut ca ma stiu...si credeam ca nu este numai o parere. Credeam ca sunt sigura ca ma cunosc. Si sunt, doar ca...uneori ma surprind si pe mine. In mod negativ, din nefericire. Urasc asta. Ar fi trebuit sa existe un ghid de autocunoastere, sau o carte care sa te descrie exact asa cum esti, sa iti dea indicatii despre ce ar trebui sa faci, ca sa nu mai clachezi si apoi sa ratezi, sa te ridici si apoi iar sa cazi. Ar fi mult mai simplu. Dar ce rost ar mai avea viata "libera", daca am sti mereu ceea ce ar trebui sa facem? Plus ca lucrurile sunt mult prea relative. Fiecare vede viata intr-un fel. Si cateodata, lucrul acesta este mai mult decat enervant.
Ma pierd. Am prea multe ganduri intortocheate si complicate, sucite si nedeslusite bantuindu-mi mintea. Mai scap de ele cand le pun pe hartie, dar vin altele. Analize psihologice, contraziceri cu mine insami si alegeri. Partea ce mai grea. Hotararile. Teama, nesiguranta, indoiala, ezitare, eschivare...Sunt prea multe. Ar trebui, intr-o zi, sa le scot afara. Daca am putea sti exact ceea ce am gandi..Nu numai noi, dar si intre noi. Cat de usoara ar fi soarta noastra...de dulce...
Dar traim prin ganduri, prin decizii si amintiri. Traim in mintea noastra si realitatea e ca o improspatare a memoriei. Si atunci, cum ramane cu cei care intr-adevar nu gandesc?

2 comentarii:

  1. "Dar traim prin ganduri, prin decizii si amintiri. Traim in mintea noastra si realitatea e ca o improspatare a memoriei. Si atunci, cum ramane cu cei care intr-adevar nu gandesc?"
    Mai mult decât minunat!!!:X

    RăspundețiȘtergere